In prima categorie sunt blogurile pe care intru din proprie intiativa: aia de la academia catavencu si kamikaze scriu misto. Si era unu', mai demult, Urletul poporului se numea. RIP.
A doua categorie sunt blogurile care imi sunt prezentate cu forta: statusuri de yahoo, facebook, email, buzz, myspace (da, am conturi pe toate astea). Si, daca in 95% din cazuri inchid pagina, constatand cu regret ca nu-i deloc vorba de internet porn, in alelalte 5% ma apuc si citesc. And boy, sometimes there's so much fun!
Fun!
Si azi am dat peste un blog-entry, care m-a amuzat atat de mult incat il voi dezbate public (de unul singur, caci, dupa cum stiti, pe mine nu ma citeste nimeni).
Deci draga nimeni, blog entry-ul cu pricina incepe in forta:
“Azi”, adica 2010. “Aici”, adica Romania. NOI, adica oamenii care ne-am petrecut copilaria invatand istorie universala, citind literatura clasica, ascultand Pink Floyd, Metallica, AC/DC, Queen, Journey, Beatles, etc. NOI, care am preferat capitolul “Renastere” in cartea de istorie – adica omul in centrul Universului, cultura inainte de toate, frumosul si romanticul promovate.
NOI, adica toti oamenii care nu sunt orbi si/sau surzi. Toti am preferat astea: primo, pt ca nu aveam calculatoare in copilarie si era un singur post la TV, secondo, pt ca la scoala istoria si literatura au fost totdeauna de preferat matematicii (cinste tie, ochelaristule rebel din a treia banca), tertio, pt ca toti baietii stiu ca a o arde artistic este primul pas catre...in fine, baieti, tineti minte: intotdeauna sa o ardeti artistic de fatza cu o fata.
NOI, care ne-am tocit nervii in facultati vocationale. Pentru ca daca ne-a placut cultura NOI ne-am asumat asta pana la capat. Nu am facut “Administratie publica” sau chestii ingineresti pentru a ne da apoi mari artisti si mari oameni de cultura si creatie. Ar fi fost mai usor. 6-7 examene, de doua ori pe an, in cel mai rau caz. Maxim 8 ore/zi petrecute in facultate sau pentru studiu. Treburi logice, obiective, manageriabile. NU! Noi ne-am asumat vocatia si ne-am petrecut anii tineretii cu vopseaua pe sub unghii, hainele mirosind a diluant, facand pereti falsi de “sala asteptare gara” la 3 noaptea, pentru un cadru filmat de 30 de secunde.
Aici ma veti acuza ca sunt subiectiv. Pentru ca, dragii mei, a sosit vremea sa va destainuiesc un secret: am facut facultatea la politehnica. Deoarece nu vad sensul, nu vreau sa discut despre cum o facultate tehnica de invata sa-ti structurezi si organizezi viata, astfel incat sa ai timp sa faci si lucruri artistice:
"Gata! Si-acum sa scriu un blog entry!"
Nu este cazul sa scriu asta, pentru ca ori stiti, ori veti clipi blink-blink din ochi. Situatia e clara: o facultate tehnica iti dezvolta latura practica, una a-tehnica iti dezvolta partea artistica, umana. Insa scopul final, daca nu ai pretentii de geniu (si nu ai, iti spun sigur), este sa ajungi un om echilibrat care activeaza intr-un domeniu si, de obicei, se relaxeaza in cealalta parte. Nici sa stai toata ziua la birou rezolvand integrale, nici sa te duci zilnic la Carturesti sa cumperi un kil de cultura. Insa, iata o mica constatare: exista multi matematicieni care sunt si foarte buni poeti. Invers nu.
NOI ne-am luptat cu subiectivul artistic.
Asta mi se pare amuzant pur si simplu. No comment!
NOI ne-am luat suturile in fund si ne-am calit devenind mai tari. NOI nu ne-am prostituat pentru un banner in plus. Pentru ca stiam ca NOI avem o datorie, mai presus de orice: sa nu lasam cultura sa moara. Sa asculte si copii nostri ABBA, Bee Gees si Queen. Sa se fredoneze mai des pe strada “Are we human, or are we dancer?” decat “As da zile de la mine”. Pentru ca NOI stiam ca PUTEM.
Sincer sa fiu, inteleg de ce au aparut frazele astea acolo. Autorul s-a infierbantat scriind si, fara sa se mai gandeasca la valoarea de adevar a ceea ce scrie, a refulat manios. Cu furie si ura, declara ca datoria LOR este sa nu lase cultura sa moara. Banuiesc ca, in acel moment, in mintea sa, autorul chiar credea ceea ce spune. Ca lupta pt cultura. Ca are un ideal in viata. Ca vrea ca si copiii lui sa asculte ABBA si Queen. HA! Adevarul este mult mai putin eroic: toti luptati doar pentru putina atentie si recunoastere din partea celorlalti. Atat. Evident, negati asta, uneori chiar si fata de voi insiva.
Cum suntem NOI tratati AZI, AICI? Prin injurii, acuzatii, lamentari si exprimari care imput aerul cu mediocritatea lor.
Din pacate, nu VOI sunteti tratati astfel. Pentru ca unde intorc capul pe strada vad un grup de papitoi ridicoli, cu fulare, care salveaza lumea artistic pe banii parintilor. Sunteti atat de multi ecologisti, poeti, actori si scriitori, incat taranul bucurestean manelist deja e pe cale de extinctie (io de cine mai fac misto, haaa?). Mediocru e sa iti vinzi faptele bune pe laude si sa porti cu mandrie bereta verde de ecologist. Mediocru si agresiv e sa aderi la multime si apoi sa tipi de-acolo ca esti un individ (mai) bun.
Si, ca tot veni vorba, ca vreti VOI sau nu, manelele reprezinta tot muzica. Si in trupurile persoanelor care o asculta se desfasoara exact acelasi proces chimic de secretie al serotoninei ca si la VOI. Si tot ce influenteaza in vreun fel spiritul uman poarta numele de arta. Si, oricat de putin v-ar placea VOUA, exista categorii sociale si exista arta care se adreseaza fiecarei categorii in parte.
Ma opresc cu citatele aici, desi mai am de comentat. Asta pentru ca, dupa ce mi-a venit greu sa cred ca cineva a pierdut o ora ca sa se faca de ras, am decis sa nu pierd mai mult de jumatate sa ii confirm. De altfel, nici nu m-as fi obosit daca nu as fi observat acest trend al adolescentilor hipsteri de a se considera foarte utili societatii si de a se simti intr-un grup exclusivist.
In principiu, un artist isi construieste opera si atat. Nu se lauda cu ea, nu o promoveaza excesiv, nu o considera peste "arta" altora.
Si exista multe moduri de a-ti trai viata si pot sa garantez ca, oricum ai da-o, sigur iti vei lua din cand in cand, arbitrar, cate un pumn in fatza. Sa te plangi de asta e sub demnitatea unui om, fie el inginer sau artist.
Asta credem NOI, grupul politehnistilor inculti si cu cosuri din spatele Evil Writings.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu