Dupa ce manelistul de jos s-a transformat in manelista de jos si apoi a tacut din boxe, a venit randul copiilor de sus sa ma deranjeze. Copiii de sus sunt ai vecinului de sus, sau cel putin asa crede el. Copiii sar tot timpul si alearga pe tavanul meu. Vecinul nu sare: el vorbeste tare. El, de asemenea, canta Fur Elise la pian la o combina muzicala. Copiii nu canta la pian, canta din gura sub forma de tipete. Din toate aceste neasemanari puteti trage si singuri concluzia ca vecinul e foarte naiv si foarte credul in privinta nevestei lui, vecina mea.
Exact acum a inceput sa se auda o chitara. Vecinu' e un artist, clar. Mi-l si imaginez cum, romantic din fire, sta pe jos cu parul lung, ochii pe jumatate inchisi,chitara in brate, nasul spart, degetele taiate, jumatate din creier lipsa si corpul calos mancat de soareci. Copiii se zbantuie in jurul lui in tot felul de dansuri tribale, cu mainile pe sus, dintii de lapte cazuti si organele sexuale in erectie.
Vecina gateste in bucatarie.
Afara e soare.
Ma duc sa ma plimb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu