RATB - o mie si una de povesti

plimbandu-ma cu autobuzul precum vlad tepes sau califul ala harun, sa vad ce mai zice poporul, am dat peste atatea povesti incat a trebuit sa scot carnetelul si sa notez. Si iata ce am notat, cum mergeam eu asa cu 182 in inima fundenilor (ironic, nu?), fara baterie la mp3player deci constrans sa imi intregesc experienta de viata cu a altora. Ochi si urechi am fost precum o baba de cartier, d-aia de sta la balcon dupa perdele, si, cum stateam eu asa aidoma unei porti deschise, o minune s-a intamplat fix la 30 centimetri de nasul meu, unde doua sexagenare s-au intalnit cu urlete de bucurie. Am avut astfel onoarea si privilegiul sa aflu cum vietile celor doamne s-au impletit intr-un mod incredibil, ca cele doua au fost cazate la aceeasi maternitate acum o mie de ani si au nascut exact, dar exact in acelasi timp, la doua zile una de alta si ca apoi fetele lor au urmat aceeasi scoala si, minunea minunilor, acelasi liceu.
Eu mergeam cu autobuzul in timpul asta, sau, mai bine zis, autobuzul ne ducea pe toti plini de amintiri si de intamplari, pe unii mai aproape de moarte, pe altii in fundeni, la institutul oncologic.
'Nu se poate, exista o legatura de suflet intre voi' se baga o a treia voce(ca oricum se auzea in tot autobuzul) , obligandu-ma sa fac eforturi serioase ca sa nu ma deconspir intorcandu-ma sa o vad pe dulcea ei posesoare. Si mai departe mirari si zambete uimite de continuarea miracolului materializat prin intalnirea doamnelor in autobuz. Allah, dumnezeu, toata sleahta, au pus mana de la mana si au facut posibil acest lucru.
Am zambit, va spun drept, am zambit in hohote in sinea mea cand le-am vazut coborand langa o firma care vinde sicrie.
Si astfel am coborat din autobuz ducandu-ma sa-mi vand forta de munca cat mai scump. Si cum mergeam a trebuit sa ma opresc la un semafor ca de, era rosu, si credeti ca eram singur pe trotuar? Nu, nici vorba, eram impreuna cu acest grup de muncitori santieristi care, de asemenea, asteptau cuminti sa treaca strada ba inghiontindu-se, ba injurandu-se amical, prieteneste cu: "ba cornele, vezi ba ca ai o sapa in cap" si "ia ba sapa aia din fata mea, fu89-ti #W$@#@ #$#$#". Si ne distram noi asa la semafor cand trece mai nene un logan cu geamurile deschise si cu manele de se crapa asfaltul in fata rotilor.
"Asa bai tata, asa ... bravo mai" zambete, dansuri, chiote, nebunie generala in randul muncitorilor si, la naiba, si in randul meu caci ma distram ca niciodata in viata, sau poate doar ca atunci cand, beat fiind, incercam sa ma culc pe verticala, sprijinit de un perete.

Intoarcerea din fundeni, cu acelasi 182, a fost si mai a dracu de interesanta. Spre deliciul meu a urcat acest mosneag la o statie si a inceput sa urle ca e NEDREPT, e NEDREPT!
Dar ce era nedrept? Era, mai copii, era ca generatia asta noua i-a dat la o parte pe aia batranii cu experienta, da...astia, generatia asta de doi bani a lu', a lu' Becali, manca-l-ar iadu' sa-l manance de parvenit.
(acu mi-am dat seama ca am scris Becali cu B mare si dummnezeu cu d mic, asa mare-i respectul meu pentru el.)

Ajuns in inima civilizatiei, in centrul lumii, adica la obor, ma urc in metrou si, se putea altfel, aici dau peste un baiat d-ala spoit pe fata, un fel de baiat-cu-freza-de-fetita-si-aspect-de-poponar. Un emo adica. Si cum statea asta cu parul in toate partile, cu privirea umila si o soseta trasa peste mana dreapta (sa mor io', m-am asezat calumea sa-l vad), incepe sa asculte muzica atat de tare incat cel putin 10 oameni s-au intors sa se uite la el. Moment in care i-au stralucit ochii, s-a simtit in centrul atentiei, a fost in extaz, am vazut toate astea caci ma pricep. Si el cocalar, deh!

In fine, am iesit de la metrou si am pornit incet pe jos spre casa multumit de cate am vazut si am invatat si tocmai ma resemnasem ca asta a fost, s-a incheiat ziua, cand, din fata mea, mergand in sens opus, apare o bunica cu nepoata sa de 2, 3 ani. Si nu mai spun multe, ca si-asa m-am intins la povestit, doar atat am retinut, vorbe rostite de bunica intoarsa contrariata catre fetita pe care o tinea de mana:
- Dar ce-ai fa acolo in mana? Zi fa ce ai!!