disclaimer: despre injuraturi

Reiau ideea cu privire la necesitatea folosirii cuvintelor "urate" in cadrul mesajelor scrise.
Daca stau si ma gandesc, ca asta fac eu cand nu muncesc (precum becali), principala caracteristica a mesajelor scrise este imposibilitatea de a transmite exact ce vrei sa spui cu aceleasi cuvinte pe care le-ai folosi intr-o exprimare orala. Evident, iti lipsesc tot felul de instrumente cum ar fi inflexiunea vocii, gesturile mainii si chiar privirea.
De altfel, in aceasta privinta sunt scrise tot felul de articole si,in general, exista o intreaga teorie numita "estetica uratului". Este celebru articolul comnunistului sorin toma in legatura cu poezia lui arghezi, unde il acuza pe acesta ca foloseste un vocabular "urat mirositor" si apoi il ameninta cu moartea.
Scopul in sine, acela de a transpune o situatie sau o atitudine cu cat mai multa acuratete, este mai presus de valoarea estetica a articolului prin care faci asta.
Cum spuneam in articolul precedent, exista o multime de stari si sentimente pe care nu le poti transmite intr-un mod delicat. Autori celebri precum Charles Bukowski sau Henry Miller (si imi vine in minte si romanul Bagau al Ioanei Bradea) au demonstrat cu prisosinta cum obscenitatea se transforma in arta.
Inca o data spun, o chestie este mesajul scris care poate transmite diverse in mai multe feluri si unde autorul poate juca rolul mai multor voci si alta chestie folosirea cuvintelor obscene fara rost in limbajul curent, de obicei acest lucru presupunand incultura, lipsa bunului simt si chiar prostie.
Desigur, mai exista si injuraturi "elegante" care de obicei il implica pe dumnezeu si pe frati-su de la subsol. Astea-s mai bune, neh?

Cu siguranta manelistii sar in sus de bucurie acum, ca le-am dat voie sa injure. (Sunteti prosti ma, n-ati inteles nimic.)
Iar celor care nu sunt de acord, va rog, nu sariti de cur in sus: nu pui temelia libertatii cand impusti pe cei ce gandesc altfel decat tine, spunea antoine de saint exupery.

Paicepuscacalului, ca sa zic asa!